Kyoto, însemnând capitală, a fost fondat de imigranții coreeni, înainte de a deveni capitala Japoniei în 794. În secolul al VIII-lea, datorită influenței și ambiției liderilor budiști din Nara, care amenințau stabilitatea guvernului, împăratul Kammu a decis să mute capitala, mai întâi din Nara la Nagaoka, iar apoi în Kyoto. Orașul a rămas principalul centru administrativ al Japoniei timp de peste 1000 de ani, până în 1868, când Tokyo a preluat acest rol.

Construit după modelul Xi’an (sau Chang’an), capitala Chinei în timpul dinastiei Tang, Kyoto se află într-o zonă montană înconjurată de trei munți de joasă altitudine (la doar 1000 m deasupra nivelului mării) și trei râuri, care servesc ca paznici naturali. Majoritatea templelor au fost construite în perioada șogunatului Kamakura (1192-1333), denumit astfel după orașul Kamakura, unde Minamoto Yoritomo, primul șogun, și-a stabilit sediul militar. Tot atunci au apărut noi orientări religioase budiste, inclusiv budismul Zen.

Fiind unul dintre puținele orașe japoneze care nu au fost bombardate de avioanele americane în timpul celui de-al doilea război mondial, Kyoto combină tradiția cu viața modernă și urbanizarea cu arhitectura antică și frumusețea naturii. Din păcate însă, fenomenele naturale, cum ar fi cutremurele sau incendiile, împreună cu conflictele care au dus la războaie au afectat orașul, astfel încât majoritatea clădirilor sale istorice datează nu mai devreme de secolul al XVII-lea.

Cu toate acestea, o vizită în Kyoto îți va oferi posibilitatea de a alege între 2.000 de locuri de cult (1.600 de temple budiste și 400 de altare șintoiste), palate, păduri de bambus, grădini și parcuri cu flori de cireș primăvara sau copaci multicolori toamna – probabil două dintre cele mai potrivite sezoane pentru a te bucura de minunăția naturii în Japonia.

Poartă de intrare la Yasaka Shrine, Gion

Cum să îți pregătești o excursie în Japonia

Sakura (floarea de cireș) este atât de populară în Japonia, încât, cine dorește să viziteze Japonia în această perioadă, poate urmări prognoza înfloririi cireșilor pe canale media și în emisiuni meteo, cu mult înainte de începerea sezonului. Dar cum atât turiștii cât și localnicii călătoresc de-a lungul și de-a latul țării pentru a se bucura de sărbătoarea cireșilor, ar fi indicat să îți faci rezervările cu mult în avans.

De exemplu, pentru călătoria în Japonia stabilită în aprilie 2016, mi-am rezervat, atât biletele de avion cât și hotelul, încă din august 2015. Cu toate astea, cu greu am găsit disponibil un ryokan (hotel în stil japonez) în Kyoto, la 12.900 JPY (115 USD) pe noapte, pentru o cameră dublă. Există numeroase zboruri directe sau cu escală spre Japonia, din aproape toate orașele importante din Europa, în special spre Tokyo sau Osaka, totul depinde de bugetul sau confortul pe care îl dorești.

Și, din moment ce ai ajuns în Japonia, probabil că îți dorești să vezi cât mai multe locuri. În acest caz, cea mai bună variantă este achiziționarea cardului Japan Rail Pass, înainte de plecare. Trebuie reținut că acest card nu poate fi cumpărat în Japonia, deoarece este special conceput pentru folosul turiștilor și nu al localnicilor. Cardul poate fi utilizat în cazul trenurilor care aparțin celor șase companii din Grupul Căilor Ferate Japoneze, inclusiv celebrul tren de mare viteză, precum și în cazul unor linii de metrou din Tokyo.

Cireș înflorit la Castelul Nijō

Ce nu trebuie omis atunci când vizitezi Kyoto

Kyoto a fost o surpriză extraordinară, deoarece depășește cu mult toate așteptările. Deși am auzit și citit multe despre orașul Templului de Aur, armonia dintre vechi și nou, dintre viața orașului și atenția față de natură este atât de bine măsurată, încât cu greu o poți descoperi într-o formă mai bine dozată decât aici. De aceea, pentru cei care vizitează pentru prima dată Japonia, recomand o ședere de cel puțin 5-6 zile în Kyoto.

Ceea ce categoric mi se pare de neomis, după cinci zile petrecute în vechea capitală a Japoniei, sunt cele două temple care poartă numele celor mai prețioase metale din lume – Templul de Aur și Templul de Argint. Însă Kyoto este cu siguranță un oraș cu foarte multe locuri care trebuie descoperite.

Pentru cine dorește să își simplifice deplasarea prin oraș, cel mai bine este să înceapă vizitarea punctelor de interes în funcție de districtele în care se află ele, folosind autobuzul. Biletul poate fi achiziționat direct de la șofer, cu 500 JPY (4,5 USD) pentru un bilet de o zi. Se poate circula și cu metroul, dar autobuzele mi s-au părut extrem de convenabile, în special prin faptul că îți oferă posibilitatea să observi orașul.

Districtul Est

În partea estică a orașului Kyoto se află celebrul templu budist Kiyomizu-dera, intrat în patrimoniul UNESCO. În perioada înfloririi cireșilor te poți chiar bucura de priveliștea lui în luminile nopții, deoarece templul din deal, vechi de peste 1000 de ani, rămâne deschis până la ora 21:00.

Templul Kiyomizu-dera

De la Kiyomizu-dera până la Parcul Maruyama am parcurs străzile înguste ale cartierului Higashiyama, un cartier istoric foarte bine conservat, cu case și magazine din lemn, unde te poți bucura de meșteșugurile tradiționale și prăjiturile japoneze – despre care pot spune că sunt cele mai bune dulciuri pe care le-am gustat vreodată. Întreaga zonă este bogată în temple și altare, astfel încât poți petrece cu ușurință o întreagă zi aici.

Cireș înflorit în Parcul Maruyama

Traversând parcul Maruyama spre nord, am putut admira scările abrupte ale Templului Chion-in, adevărata amplasare a palatului Împăratului Meiji, care apare în filmul The Last Samurai ca fiind în Tokyo. La marginea parcului se află faimosul Yasaka Shrine, un altar șintoist, fondat în anul 656. De aici, am pătruns în popularul cartier Gion, cunoscut și sub numele de districtul gheișelor.

Prin ferestrele ceainăriilor și restaurantelor extravagante, așezate de-a lungul străzii Hanami-koji și a canalului Shirakawa se poate observa câte o geiko (variantă dialectală a gheișei) sau maiko (gheișă în stadiul de ucenicie), care întreține atmosfera oaspeților. De obicei, gheișele pot fi văzute seara, alergând în grabă dintr-un loc într-altul, pentru a îndeplini angajamentele de gazdă.

Dacă dorești să întâlnești o gheișă în persoană, acest lucru este posibil, doar că trebuie să fii pregătit să plătești o sumă importantă de bani, pentru a putea lua masa împreună. Sau, poți participa la un spectacol cu muzică, piese de teatru și dansuri, susținute de maiko, pentru un preț mai accesibil, la Teatrul Gion Corner, aflat în capătul străzii Hanami-koji.

Restaurante pe Canalul Shirakawa

Înaintând spre nord, dincolo de Parcul Maruyama, de-a lungul munților estici ai orașului Kyoto se află Templul Ginkaku-ji (Pavilionul de Argint). Fondat de budiștii Zen în secolul al XV-lea, pe vârful unui deal, cu o grădină de poveste și o movilă de nisip sculptată în diverse forme, acest loc oferă o atmosferă magică, departe de freamătul turiștilor și al străzilor încălzite. Este atât de liniștitor și frumos în simplitatea sa, încât, ajungând aici, simți dorința să te întinzi pe mușchii de iarbă mătăsoși ai grădinii și să nu te mai ridici niciodată.

Templul Ginkaku-ji (Pavilionul de Argint)

De la Pavilionul de Argint am pornit în jos, pe o stradă îngustă, cu multe tarabe și restaurante japoneze. La capătul străzii începe așa-numita Cale a Filosofului– o alee lungă de 2 kilometri, flancată de o parte și de alta de cireși, de-a lungul canalului Shishigatani. În fiecare primăvară, canalul este acoperit de petalele florilor de cireș, transformându-se într-un covor roșiatic. Cu toate că aleea este înțesată de turiști și, probabil, nu vei fi în stare să-ți auzi gândurile filosofice, este unul dintre acele locuri care nu trebuie ratate.

Calea Filosofului

Districtul Central

În centrul orașului se află fosta reședință a familiei imperiale, respectiv Palatul Imperial Kyoto și Palatul Sento, ambele situate în Grădina Națională Kyoto Gyoen, un parc vast, întins pe 89.000 metri pătrați. Clădirea de astăzi este, de fapt, o reconstrucție din 1855 a vechiului palat, care a ars din temelii în urma unui incendiu. După pierderea puterii de către shogunatul Tokugawa, conducerea imperială a fost restabilită. În 1868, împăratul Meiji s-a mutat la Tokyo și, odată cu el, și capitala țării.

Până recent, Palatul Imperial era accesibil doar prin intermediul unor tururi ghidate, cu rezervare în prealabil, dar, începând cu august 2016, regulamentul a fost schimbat. În prezent, vizita este gratuită, nefiind necesară prezența unui ghid sau a unei rezervări, însă este interzisă intrarea în clădirile care constituie palatul.

Palatul Imperial Kyoto

Palatul Imperial Sento este adiacent Palatului Imperial Kyoto și a fost construit ceva mai târziu, în 1630, ca loc de retragere al împăraților la bătrânețe. Astăzi, Palatul Sento este folosit ca reședință a familiei imperiale atunci când vizitează Kyoto, astfel că, rezervarea în prealabil a unui tur ghidat este necesară în continuare. Rezervările se pot face la Biroul Agenției Imperiale din Parcul Kyoto Gyoen.

Grădina Palatului Imperial Sentō

După aproximativ 30 de minute de mers pe jos de la palat, străbătând parcul și apoi strada Marutamachi, am ajuns la Castelul Nijo. Castelul este o cetate fortificată cu două palate, Ninomaru și Honmaru, cu frumoase grădini înconjurate de ziduri de piatră. A fost clasat în patrimoniul mondial UNESCO, printre alte 16 monumente istorice ale vechiului Kyoto.

Construcția a debutat în 1603, la ordinul shogunului Tokugawa Ieyasu, după ce acesta a confiscat complet puterea. Castelul Nijo a fost reședința shogunilor Tokugawa, până în 1868 când a intrat în proprietatea imperială, în urma restaurării realizate de împăratul Meiji.

Castelul Nijō

Districtul Nord

Situat în nordul orașului Kyoto, celebrul Kinkaku-ji (Templul de Aur) a fost, inițial, reședința privată a shogunului Ashikaga Yoshimitsu, achiziționată de către acesta la sfârșitul secolului al XIV-lea. După moartea sa, în 1408, clădirea a fost transformată de către fiul său într-un templu budist Zen, conform dorințelor exprimate de Yoshimitsu.

Pavilionul de Aur, un monument istoric în sine, a fost construit pe trei nivele, ultimele două fiind poleite cu aur. În vârful templului, pasărea Phoenix, sculptată în bronz, pare că scrutează orizontul, păzind templul ca o pasăre de pradă. Inspirat de Templul de Aur, nepotul shogunului Yoshimitsu a comandat construcția Templului Ginkaku-ji (Pavilionul de Argint), câteva decenii mai târziu.

Templul Kinkaku-ji (Pavilionul de Aur)

Deși clădirile din jurul templului au fost adesea afectate de incendii de-a lungul istoriei, Pavilionul de Aur a reușit să rămână neatins până în secolul al XX-lea. În 1950, un tânăr călugăr budist, cu tulburări de personalitate, a dat foc templului. În timpul procesului, el a declarat că ceea ce l-a determinat să facă un astfel de gest este ura pe care o are față de frumusețe. Templul a fost restaurat ulterior, în 1955.

Vizitând Templul Pavilionului de Aur, silueta sa grațioasă m-a lăsat fără cuvinte. Mulțimile de turiști nu au putut nici ele să-i umbrească eleganța. La fel ca personajul din romanul Templul de Aur a lui Yukio Mishima, n-am putut decât să-i invidiez prezența în lume, dar nu într-un mod distructiv și egocentric, ci într-o deplină admirație față de frumusețea sa eternă.

Districtul Vest

Luând-o spre vest, de la Templul de Aur am ajuns în impresionantul ținut muntos al districtului Arashiyama. Un loc extrem de atractiv pentru vizitatori, Arashiyama oferă o atmosferă aparte, în special în perioada înfloririi cireșilor primăvara sau a jocului de culori al copacilor toamna.

Râul Ōi

Cu ușurință poți petrece o zi întreagă aici, făcând un tur cu barca pe râul Ōi, sau plimbându-te prin frumosul parc de pe malul râului, vizitând templele și urcând cărările de munte. Odată ajuns aici, categoric nu trebuie să ratezi o plimbare prin pădurea răcoroasă de bambus, într-o zi toridă. Un traseu de 15 minute traversează pădurea de bambus Arashiyama, oferind vizitatorului impresia că se află într-un imens templu de culoarea smaraldului.

Pădurea de Bambus Arashiyama

În cazul în care te afli în Kyoto cu copiii (dar nu doar atunci), trebuie neapărat să urci Muntele Arashiyama pentru a vedea Iwatayama, parcul maimuțelor. Pe malul stâng al râului se află intrarea în parc, de unde începe un traseu ascendent de 20 de minute. De pe platoul superior poți admira în liniște priveliștea orașului Kyoto, înconjurat de prietenoasele maimuțe macac.

Parcul Maimuțelor Iwatayama

Câteva sfaturi bonus

Ca un bonus pentru această excursie în Kyoto ar fi, bineînțeles, o vizită la Nara. Situat la mai puțin de o oră cu trenul de Kyoto, am luat trenul de mare viteză și am vizitat principalele atracții ale orașului: celebrul Tōdai-ji (Marele Templu din Răsăritși Parcul Nara.

Templul Tōdai-ji

Templul Tōdai-ji, construit în anul 752, găzduiește impresionanta statuie a lui Buddha, de 15 metri înălțime, sculpată în bronz. Însă, cea mai plăcută surpriză a reprezentat-o întâlnirea cu “gardienii” templului, sutele de căprioare care se plimbă libere prin întinsul parc din Nara și cerșesc mâncare vizitatorilor.

Căprioare în Parcul Nara

Dacă reușești să ajungi în Kyoto, ar fi păcat să nu dai o fugă până în capitala antică a Japoniei (710-784). Cu siguranță, cerbii și căprioarele ți-ar ieși în cale și te-ar conduce triumfal spre lumea lor de la porțile templului.