Vechea zicală, esențele tari se țin în sticluțe mici, descrie perfect mica țară insulară Sri Lanka. Deși mulți turiști vizitează țara doar pentru a se bucura de o evadare în locuri însorite pe timpul iernii, Sri Lanka este mult mai mult decât o simplă insulă tropicală cu plaje frumoase.

Este unul dintre cele mai bune locuri de unde poți să admiri viața sălbatică a Asiei, cu peste 20 de rezervații naturale și zone protejate. Flora și fauna sunt extrem de diverse și chiar specii pe cale de dispariție pot fi încă văzute rătăcind prin junglă. Iar ceea ce este cu adevărat extraordinar e faptul că, totul se află condensat într-un spațiu mic.

Conflicte armate în interiorul țării

Cu toate că, la prima vedere, este greu de observat violența extremă care a tulburat țara timp de 26 de ani, războiul civil și-a pus amprenta asupra dezvoltării economice a zonei. Doar în ultimii ani turismul a reușit să prindă avânt, astfel că, de multe ori, te vei simți singurul călător pe insulă.

Minoritățile religioase trăiesc, în general, separat, prin urmare, poți descoperi simboluri creștine în mod predominant într-un oraș, după care, elemente  islamice în următorul. Budismul este principala religie în Sri Lanka, dar, din cauza îndelungatei perioade de conflicte, populația s-a segregat. Hindușii tamili ocupă partea de nord a țării, în timp ce budiștii singhalezi locuiesc în zonele sudice și centrale. Majoritatea populațiilor creștine și musulmane sunt situate pe coasta de vest și, respectiv, est a insulei.

Femeie în sari în Fortul Colombo

În timpul războiului civil dintre forțele guvernamentale și Tigrii Eliberării din Tamil Eelam (LTTE), o organizație militantă care lupta pentru un stat tamil independent în nord-estul țării, au fost comise o serie de masacre de ambele părți. Tigrii Tamil au ucis mii de budiști și musulmani, forțând aceste populații să fugă din zonă, guvernul răspunzând, la rândul său, cu uciderea unui mare număr de tamili, atât luptători cât și civili.

Între 1983 și 2009, aproximativ 100.000 de civili au murit din cauza masacrelor și a atacurilor sinucigașe. Conform raportului Organizației Națiunilor Unite, în ultimele luni de război, este posibil să fi fost omorâte până la 40.000 de persoane. Armata srilankeză a fost acuzată de bombardarea civililor din teritoriile de nord, în timpul ofensivei împotriva LTTE, însă guvernul a negat orice comportament necorespunzător.

Astăzi, urmele războiului nu sunt foarte vizibile pentru vizitatorul neinstruit, însă localnicii își amintesc cu durere anii de teroare și moarte. Ca orice țară care a trecut printr-o perioadă de război sau dictatură, Sri Lanka este afectată de corupția care domină anii de tranziție. Oamenii sunt conștienți de potențialul pe care îl oferă țara, astfel că suferă din cauza proastei guvernări.

Vedere asupra junglei

Industria turismului este în prezent una dintre principalele surse de venit ale țării, întrucât mulți localnici și-au dezvoltat propriile afaceri, oferind cazare sau excursii ghidate. Dar, cum turismul de masă ar putea distruge biodiversitatea insulei, au apărut alternative pentru un turism responsabil în zonele de habitat natural. În ultimii doi ani, peste 4 milioane de turiști au vizitat Sri Lanka și sunt fericită să pot spune că am fost una dintre aceștia.

Colombo – capitala țării

Am ajuns pe Aeroportul Internațional Bandaranaike călătorind din Dubai, o oprire confortabilă, la jumătatea drumului, dacă zbori din București sau Cluj. Dar, dacă dorești să nu te complici cu schimbarea companiilor de zbor sau a aeroporturilor, atunci, preferabil ar fi, un zbor cu Turkish Airlines via Istanbul.

Folosirea Uber-ului în Colombo este o opțiune rentabilă, așa că am comandat o mașină care să ne preia de la aeroport și să ne ducă la hotel. Există multe variante de hoteluri dintre care să alegi, în funcție de buget, dar, în opinia mea, cea mai frumoasă zonă în care să stai este cea din apropierea Parcului Viharamahadevi.

Capitala este un spațiu contrastant, variind de la clădiri moderne, cum ar fi zgârie-norii, la mahalale și vile de lux. Cei bogați și-au construit casele în vecinătatea parcului, alături de instituțiile statului, ambasade și centre culturale. După aproximativ 15 minute de mers pe jos de la Parcul Viharamahadevi, vei ajunge la Lacul Beira. Acesta este ultimul loc unde te poți bucura de o atmosferă relaxată, deoarece, pe măsură ce te apropii de Fortul Colombo, cartierul central și financiar al orașului, începe să se instaleze nebunia.

Cai care pasc în Parcul Viharamahadevi

Deși zona poartă încă numele de fort, fortificațiile portugheze au fost demolate de către olandezi și, mai târziu, de invadatorii britanici. Clădirile vechi, frumoase, în special moștenirea lăsată de colonialismul britanic și, într-o mai mică măsură, de epoca olandeză, pot fi totuși văzute printre zgârie-nori sau pe străzile prăfuite.

Să te plimbi între principalele puncte de interes din Colombo nu este ușor. Chiar și la trecerile de pietoni trebuie să te asiguri că o mașină sau un tuk-tuk nu-ți va tăia calea. Multe străzi din Colombo Fort sunt ticsite de oameni, mașini și, mai ales, de acele vehicule pe trei roți. Ca turist, vei fi deseori oprit pe drum. Uneori, oamenii vor doar să te salute și să schimbe o vorbă, alteori încearcă să-ți vândă ceva. Cel mai adesea, șoferii de tuk-tuk te urmează peste tot, încercând să te convingă să faci un tur al orașului în ricșa lor.

După ce am petrecut aproape o oră prin căldură, am cedat presiunii urmăritorilor noștri și am urcat într-un tuk-tuk. Cu toate că, în final, am plătit mai mult decât stabiliserăm inițial, la urma urmei a fost o decizie bună, întrucât distanța parcursă nu a fost tocmai de neglijat. Înainte de a porni la drum ne-am înțeles să plătim 2000 LKR (aproximativ 10 USD) pe oră, dar, la finalul turului, șoferul a susținut că prețul era, de fapt, pentru o persoană și nu pentru întreaga ricșă, astfel că am ajuns să plătim dublu.

Promenada Galle Face Green în Colombo

Aș vrea să spun că pot oferi câteva sfaturi despre cum să eviți să fii înșelat. Dar, indiferent cât de prudent ai fi, un șofer de tuk-tuk este mult mai inteligent decât un turist, așa că, dacă va vrea neapărat, în cele din urmă tot te va păcăli. Încearcă însă să pui cât mai multe întrebări despre costul turului înainte de a te urca în tuk-tuk și împacă-te cu gândul că, probabil, vei fi nevoit să lași niște bani în plus la sfârșitul călătoriei.

Istorie și natură sălbatică 

După ce ne-am întâlnit cu prietenii noștri români în Colombo, ne-am început călătoria de-a lungul insulei.

Pentru a putea închiria o mașină în Sri Lanka ai nevoie să îți obții un permis internațional de conducere. Și cum, în România, un astfel de permis te costă exorbitant de mult comparativ cu alte state europene (€150-170 pe an, în funcție de prețul stabilit de Automobil Clubul Român, în timp ce în Marea Britanie costă £5.50, iar în Germania €15), nici unul dintre noi nu-l aveam. Așadar, din fericire, am fost nevoiți să închiriem un minivan pentru cinci persoane cu șofer.

Spun „din fericire”, deoarece traficul s-a dovedit a fi absolut haotic (deși, mulți spun că este mult mai bine decât în ​​India), cu zeci de autobuze gonind pe drum pentru a ajunge la clienți înaintea companiilor concurente. Și, de asemenea, prețul a fost unul mult mai avantajos, fiindcă nu a trebuit să reținem mașina pe tot parcursul călătoriei.

Pe drumul de la Colombo la Kandy

În general, orice hotel îți poate aranja transportul dintr-un loc în altul, cu câte opriri dorești. Iar dacă prețul pare prea mare, există întotdeauna posibilitatea de a contacta diverși tur operatori pentru a cere o altă ofertă. De cele mai multe ori însă, hotelurile vor fi dispuse să negocieze și să accepte un tarif mai mic. De asemenea, se poate verifica prețul pe kilometru la momentul călătoriei, pentru a te asigura că obții un tarif echitabil.

Călătorind prin Triunghiul Cultural

Am părăsit orașul Colombo de bună dimineață și ne-am îndreptat spre centrul insulei, către așa-numitul Triunghi Cultural, patrimoniul antic al țării, care include cele mai importante situri UNESCO din Sri Lanka.

Kandy – ultima capitală a regatului singhalez 

La prânz am ajuns în Kandy, ultima capitală a regilor singhalezi, înainte ca aceasta să fie capturată de britanici în 1815. Acest oraș antic găzduiește faimosul Templu al Dintelui, unde este păstrat ca relicvă dintele lui Buddha, considerat sacru.

Strada Templului din Kandy

Pentru a putea intra în templu este necesară o îmbrăcăminte adecvată, asta însemnând că, atât umerii cât și picioarele trebuie să fie acoperiți. Și, cum am uitat să luăm mai multe haine când am coborât din mașină, ne-am repezit la tarabele din apropiere pentru a ne cumpăra eșarfe. Ne-am învelit fiecare într-o eșarfă lungă și am mers la poarta de securitate. Dar, surpriză, tot nu eram îmbrăcați corespunzător, deoarece se cer două bucăți de pânză, una pentru partea de sus și alta pentru partea inferioară a corpului, indiferent de cât de acoperit ai fi.

Până să apucăm noi să ne rezolvăm problemele vestimentare, vremea musonică a rezolvat-o în locul nostru. În mai puțin de un minut, am fost uzi leoarcă și am luat-o la fugă să ne adăpostim de ploaie. În perioada sezonului umed temperatura coboară, astfel că, am uitat curând de căldura lipicioasă și am simțit aerul răcoros pătrunzând sub haine. În ciuda dimensiunii reduse a țării, datorită curenților oceanici, sezonul uscat și umed variază de la o zonă la alta.

Vedere de la Templul Dambulla

În așa-numita zonă uscată, care include regiunea de nord și coasta de est a țării, precipitațiile musonice sunt mai puțin severe și se produc între noiembrie și martie. Regiunile de sud-vest și Highlands (sau țara de sus situată în partea central-sudică a insulei) sunt lovite, în schimb, de un muson mult mai agresiv, începând din mai până în septembrie. Un sezon inter-musonic, cu furtuni și ploi abundente, are loc cam în toată țara, din octombrie până la mijlocul lui noiembrie.

Și era sfârșitul lunii septembrie, iar noi ne aflam în regiunea muntoasă din Kandy…

Dambulla – templul din peșteră 

Am plecat din Kandy, continuându-ne călătoria prin Provincia Centrală și, cum ploaia nu încetase, temperatura a scăzut cu câteva grade. Am ajuns la Dambulla seara și ne-am îndreptat spre resortul nostru din afara orașului. Înconjurat de jungla impunătoare și aflat chiar în inima țării, Sundaras Resort a fost cel mai bun loc de unde să descoperim frumusețea naturii și istoria din spatele ei.

Sundaras Resort vedere de pe acoperiș

În fiecare dimineață, maimuțe macac și șopârle de grădină care-și schimbă culoarea ne însoțeau la micul dejun. După mâncare, maimuțele își începeau gimnastica de dimineață, sărind de la un balcon al camerelor la altul. Noi am fost mai puțin disciplinați și am preferat să lenevim în piscină, privindu-le doar antrenamentul.

Templul din Peșteră, principala atracție a orașului, se afla la doar 20 de minute de mers pe jos de hotel. Dar cum ni s-a oferit un drum gratuit cu mașina, am acceptat cu plăcere, deoarece drumul până acolo este destul de abrupt. În timp ce urci cele peste 300 de trepte de la poalele templului până sus pe deal, maimuțele vin să te salute, sperând să primească ceva mâncare în schimb.

Templul din Peșteră

Templul este compus, de fapt, dintr-un complex de cinci peșteri, cu picturi murale și statui ale lui Buddha. Peșterile variază ca mărime și au fost transformate într-un templu în perioada Regatului Anuradhapura, în secolul I î.Hr. Statuile au fost adăugate mai târziu, în timpul erei Polonnaruwa, iar plafoanele au fost pictate în secolul al XVIII-lea, folosindu-se culori extrase din trunchi de copac. De pe platoul larg, din vârful dealului, poți admira împrejurimile bogate în vegetație și stânca-cetate Sigiriya.

Fortăreața Sigiriya 

După aproximativ o jumătate de oră de mers cu mașina din Dambulla, o altă oprire în cadrul triunghiului cultural este la această rocă megalitică. Timp de secole, stânca, de 200 m înălțime, a servit drept sanctuar religios, până când, regele Kassapa a decis să-și construiască palatul regal și fortăreața în vârful ei. După moartea regelui, în 495, construcția a fost redată călugărilor budiști, care au folosit-o ca mănăstire până în secolul al XIV-lea, când a fost abandonată.

Un mic lac în drum spre Sigiriya

Numele de Stânca Leului, așa cum se traduce termenul de Sigiriya, provine de la forma unui leu sculptat pe una dintre laturile stâncii. Doar picioarele leului au supraviețuit, însă, trecerii timpului. Iar din vechea fortăreață a regelui Kassapa, ruinele zidului de apărare și câteva fresce sunt singurele elemente care s-au păstrat.

Pentru a ajunge la Sigiriya, am preferat să alegem un traseu pitoresc, care trecea pe lângă Lacul Kandalama și prin câteva sate cucerite de junglă. Ne-am oprit pe drum la un mic lac, unde șoferul nostru văzuse crocodili cu câteva zile în urmă. Din păcate, nu am fost la fel de norocoși, dar, totuși, am văzut o mulțime de varani și, mai important, câțiva languri cu fața cenușie, o specie de maimuțe care trăiește doar în Sri Lanka.

Fortăreața pe stâncă Sigiriya

Să urci și să cobori stânca Sigiriya poate dura până la trei ore, aceasta având peste 1000 de trepte până în vârf. Așa că, am decis să admirăm roca vulcanică de la distanță, după care ne-am continuat drumul spre Polonnaruwa.

Orașele străvechi Polonnaruwa și Anuradhapura

Polonnaruwa este al doilea cel mai vechi regat din Sri Lanka, după Anuradhapura și a durat mai bine de trei secole, între 1017-1310 î.Hr. Orașul antic se întinde pe mai mulți kilometri, așa că, se poate folosi mașina pentru a vizita atracțiile istorice sau, închirierea unei biciclete, dacă vremea este bună, este o altă opțiune.

Stupa Rankoth Vehera din Polonnaruwa

Ruinele palatului regelui Parakramabahu, statui ale lui Buddha, temple și iazuri sunt adunate toate, într-o zonă verde, vastă, cu alei și grădini, unde se plimbă deja obișnuitele maimuțe macac. Apropiindu-ne de Rankoth Vehera, cea mai mare stupă din Polonnaruwa, am observat oameni îmbrăcați în alb, cântând la poalele templului. Atmosfera era cu adevărat feerică, astfel că am rămas acolo țintuiți, privind cu venerație, până când cei prezenți și-au încheiat rugăciunile.

La doar două ore distanță de Polonnaruwa se află capitala primului regat singhalez, Anuradhapura. Fondat în 377 î.H., acesta a condus țara timp de 1.400 de ani, până când a fost învins de Chola, o dinastie tamil din sudul Indiei. Orașul antic Anuradhapura este chiar mai mare decât Pollonaruwa (un tuk-tuk sau o mașină ar fi utile pentru vizitare), dar ruinele sale sunt mai puțin conservate. Dacă nu ești foarte dornic să petreci mult timp la diversele obiective turistice, poți combina cele două localități într-o singură zi.

Rezervațiile naturale Minneriya și Kaudulla

Drumul către și de la Polonnaruwa trece pe lângă două dintre cele mai impresionante rezervații naturale, Parcurile Naționale Minneriya și Kaudulla. Situată în zona uscată a insulei, în Provincia Centrală de Nord, regiunea suferă din cauza cantităților reduse de apă, în special din luna iulie până în septembrie.

Un varan explorând zona

La sfârșitul sezonului uscat, elefanții încep să migreze pentru a ajunge la rezervoarele de apă Minneriya și la iarba mai fertilă. Unele străzi sunt închise în timpul perioadei de migrare pentru a evita accidentele. Și, cum nu eram departe de această zonă, am putut vedea elefanții lângă șosea, aproape de mașina noastră, în timp ce ne întorceam la hotel.

Cel mai bun moment pentru un safari este după-amiaza, când elefanții se adună în jurul rezervoarelor de apă pentru a socializa și a se îmbăia. Ne-am rezervat o vizită în parcul natural prin intermediul hotelului, astfel că, un jeep negru ne-a luat de la hotel și ne-am îndreptat spre Parcul Național Kaudulla (șoferii vor ști, la momentul vizitei, în care dintre cele două parcuri ai mai multe șanse să vezi elefanți). Am plătit 30 USD de persoană pentru jeep și încă 15 USD pentru taxa de intrare.

Am intrat în parc pe o alee îngustă și am deschis plafonul jeepului pentru a admira mai bine priveliștea. Am mers o vreme pe aceste drumuri de junglă, însă nu am văzut decât un elefant. Și, tocmai când credeam că nu vom mai avea parte de alte întâlniri, un platou larg ni s-a deschis în fața ochilor și turmele de elefanți erau acolo.

Turmă de elefanți alergând spre apă

Denumită Adunarea, este cel mai mare loc de întâlnire din Asia al acestor creaturi incredibile. Familii cu pui de elefanți folosesc rezervoarele ca loc de joacă și a fost absolut uimitor să privim acest spectacol al elefanților care încearcă să ajungă la apă. Ne-am întors la hotel seara, după ce am făcut sute de poze.

Coasta de Sud-Vest și Fortul Galle

După cinci zile petrecute în mijlocul naturii sălbatice, a sosit timpul să ne luăm la revedere de la prietenii noștri: maimuțele, elefanții, șopârlele colorate și varanii. Am părăsit jungla și am pornit spre sud pentru a vedea oceanul. Am închiriat o vilă chiar pe malul Oceanului Indian, nu departe de vechiul oraș olandez Galle.

Nori de furtună deasupra plajei Bentota

Dacă se întâmplă să ajungi pe coasta de sud-vest a insulei, nu rata acest frumos oraș. Un spațiu intrat în patrimoniul mondial UNESCO, Fortul Olandez Galle este foarte bine conservat, cu numeroase monumente arhitecturale încă intacte. Construit inițial de portughezi, la sfârșitul secolului al XVI-lea, olandezii au ocupat regiunea în secolul al XVII-lea și au început un vast proiect de fortificație.

În interiorul fortului vei descoperi un oraș plin de viață. Rătăcind pe străzile pietruite, poți admira vechile biserici, moschei, temple și clădiri guvernamentale sau chiar să zărești un langur cu fața cenușie, căutând mâncare pe terasele deschise ale caselor coloniale olandeze. Te poți opri din drum pentru a servi o gustare în una dintre numeroasele cafenele și restaurante sau pentru a cumpăra un suvenir în magazinele elegante. O plimbare plăcută de-a lungul zidului fortificat, spre Farul din Galle, îți va oferi o priveliște impresionantă asupra oceanului.

Fortul și Farul din Galle

Cu toate că a fost construit chiar pe coasta sud-vestică a țării, în Golful Galle, fortul a supraviețuit tsunamiului din 2004. Datorită zidurilor sale puternice, a rezistat valurilor, în timp ce restul orașului a fost distrus în mare parte. Sri Lanka a fost a doua țară cel mai puternic lovită de tsunami după Indonezia, cu aproximativ 40.000 de morți. Zonele cele mai grav afectate au fost coasta de sud și de est a insulei.

Astăzi, o mare parte dintre regiunile distruse au fost reconstruite, iar turiștii se pot relaxa din nou la plajă. Pe coasta de sud, de la Bentota la Mirissa, există multe stațiuni în care te poți bucura de soare. Noi am preferat însă o zonă mai liniștită și, fiind cinci oameni, am închiriat o vilă cu vedere la ocean în micul sat Talpe.

Apus de soare la Villa Thalpe Breeze

Apusurile de soare erau magnifice, iar valurile calde ale Oceanului Indian te îmbrățișau cu tandrețe. Ne aflam la doar doi metri distanță de ocean, astfel că, în timpul nopții, îi puteam auzi respirația agitată. Și, în timp ce proprietarul vilei ne înșira povestea groaznicului tsunami, atunci când clădirea în care ne aflam și toate celelalte din jur au fost șterse de pe fața pământului, ascultam valurile oceanului cum se izbesc de zidul casei noastre temporare…

Câteva sfaturi bonus 

Datorită faptului că Aeroportul Internațional Bandaranaike este situat la 32 km de capitală, în suburbiile orașului Negombo, merită să petreci o zi aici înainte de plecare. Pentru noi a fost o surpriză plăcută. Negombo este incredibil de verde, iar Canalul Hamilton, cu bărcile sale colorate, trece chiar prin mijlocul orașului. De asemenea, te poți bucura de o sesiune de masaj la Centrul Ayurvedic Villa Rose. Cu o grădină frumoasă și terase deschise, cu bazine cu flori de lotus, locul îți oferă un sentiment de relaxare imediat cum îi treci pragul.

Lasă un răspuns